Centrul de Investigatii Media a luat act de reactia ministrului Muncii, Mariana Campeanu, la investigatia care priveste modul in care Casa de Pensii Ilfov i-a acordat sotului pensia si cel mai inalt grad de invaliditate sotului ei, Iulian Campeanu, pe vremea cand ea insasi era directoarea institutiei.

In cele ce urmeaza, Centrul de Investigatii Media va publica reactia oficialului guvernamental, la finalul ei adaugand noi informatii care sa demonstreze ca unele dintre afirmatii sint false.

"Luând act de ancheta jurnalistică efectuată de Centrul pentru Investigaţii Media şi preluată de unele posturi tv, înţeleg să ofer opiniei publice informaţiile reale în legătură cu situaţia de fapt prezentată, având convingerea că scopul jurnalismului independent, este înainte de orice aducerea în spaţiul public a unor informații conforme cu adevărul şi nicidecum denigrarea unei persoane publice şi a apropiaţilor ei.

Întreg acest demers jurnalistic este nedeontologic şi nesusţinut de dovezi concrete și îşi propune ca scop evident şi transparent alterarea imaginii mele publice de profesionist şi om politic. Mai grav decât atât, obiectul atacului îl reprezintă intimitatea familiei mele, soţul meu nefiind persoană publică şi neimplicat în politică sau în activități de interes public.

Problemele de sănătate ale soţului meu, în prezent în vârstă de 68 de ani, au fost făcute publice în lipsa consimţământului său, deşi divulgarea diagnosticului unei persoane este interzisă prin Legea nr. 95/2006, drepturile pacientului fiind ocrotite tocmai în virtutea caracterului extrem de personal al afecţiunilor de care suferă. S-a încercat acreditarea ideii că pensionarea medicală a soţului meu în anul 2005 este nejustificată, deşi este evident că nu a existat un interes de natură materială pentru ca acesta să fie declarat inapt de muncă la vârsta de 59 de ani, primind o pensie lunară de 350 lei în condiţiile în care, dacă şi-ar fi continuat activitatea, veniturile sale salariale ar fi fost în mod vădit mult mai consistente.

Din nefericire însă, încă din anul 2000, soţul meu a fost afectat de probleme neurologice care, nesupravegheate şi netratate în mod corespunzător, au evoluat şi au generat accidente vascular cerebrale astfel încât în intervalul 2004-2005, soţul meu a fost internat în repetate rânduri. Încetarea contractului de muncă, survenită la 1 martie 2005, a fost determinată tocmai de faptul că societatea la care îşi desfăşura activitatea a constatat că Iulian Câmpeanu avea probleme de concentrare la locul de muncă, absenta perioade lungi de timp, într-un cuvânt, activitatea sa nu se mai ridica la nivelul de exigenţă al angajatorului.

Expertiza medicală efectuată a avut la bază întreaga documentaţie de care dispunea soţul meu la nivelul lunii martie 2005 şi am certitudinea că medicii care au examinat cazul au dat un verdict corect şi legitimat de starea concretă de sănătate a lui Iulian Câmpeanu, de rezultatele investigaţiilor medicale la care a fost supus şi de antecedentele sale patologice.

Cu privire la confuzia pe care autorii încearcă să o inducă referitor la faptul că pensia de invaliditate a fost stabilită pentru „boală obişnuită” şi nu pentru afecţiunile grave care rezultă din documentele medicale, trebuie să subliniez că în legislaţia specifică pensiilor se utilizează această noțiune pentru a distinge cauza invalidității de boala profesională sau accident de muncă - pentru care pensia se suportă din bugetul pentru risc şi accidente.

Pensionarea soţului meu la Casa Judeţeană de Pensii Ilfov nu a fost un favor şi nici un caz singular, având loc în contextul în care între 2003-2007, toate casele de pensii ale sectoarelor din Bucureşti erau supraaglomerate din cauza procesului de recalculare a pensiilor. Astfel, mii de cetăţeni din diferite sectoare ale municipiului Bucureşti au fost preluați, în acei ani, de Casa Judeţeană de Pensii Ilfov. Diagnosticul stabilit soţului meu şi starea fizică în care se afla în momentul pensionării nu ar fi determinat o altă modalitate de soluţionare a problemei sale, indiferent de structura căreia i s-ar fi adresat, deoarece expertiza medicală este o activitate bazată pe documente cu caracter ştiinţific, obiectiv, prin urmare evaluarea urma a fi analizată în aceiaşi parametri de oricare altă Casă de pensii din România.

Am încercat împreună cu copiii mei şi familiile lor să-i asigurăm soţului meu un climat de viaţă echilibrat şi armonios, care să-i permită dacă nu refacerea, cel puţin menţinerea stării generale la un nivel acceptabil, iar faptul că în prezent este o persoană deplasabilă şi relativ coerentă, reprezintă o satisfacţie şi nicidecum un prilej de explicaţii publice asupra unor chestiuni de viaţă care nu prezintă şi nu au de ce să reprezinte un subiect de dezbatere publică şi linșaj mediatic. Doresc să vă informez pe această cale, că legea ocroteşte nu doar dreptul la viaţă privată, dreptul la confidențialitatea diagnosticului, dar şi dreptul la imagine şi sancţionează în termeni penali difuzarea imaginii unei persoane nepublice fără acordul acesteia.

Soţul meu este un cetăţean obişnuit, prin urmare expunerea sa pe ecrane şi în fotografii, în timp ce se deplasează ezitant în fața casei, şi repetarea obsesivă a acestor cadre la interval de minute, nu serveşte unui deziderat de informare a publicului, ci reprezintă un afront la dreptul său la intimitate şi imagine.

Pentru că doresc să lămuresc opinia publică în legătură cu starea de sănătate a soțului meu, vă informez că de la pensionare și până în prezent, soțul meu a fost diagnosticat și cu alte afecțiuni, respectiv 1) cancer, operat, iradiat și chimio-tratat, 2) enterită radică operată, 3) agravarea consecințelor accidentului vascular (demență mixtă, parkinsonism, epilepsie cu crize complexe, cu manifestări specifice de pierdere a cunoștinței, pierderi de echilibru, lipsă de orientare în timp și spațiu). Toate aceste manifestări nu sunt permanente, dar supravegherea trebuie să fie continuă.

Au fost menţionate în materialul publicat şi în dezbaterile purtate pe marginea lui, numele copiilor mei, asociate în mod insidios cu acţiuni pretins frauduloase, acuzaţii la fel de neîntemeiate şi lipsite de suport deontologic şi moral. S-a sugerat că soţul meu ar fi fost transportat cu un autoturism aparţinând Registrului Auto Român, instituţie la care este angajat Flavius Câmpeanu, deşi autoturismul este utilizat în condiţii legale, sens în care, în măsura în care există interes cu privire la acest subiect, sunt în măsură să prezint dovezi.

Înţeleg că în calitatea mea de persoană publică şi în virtutea funcţiilor politice şi administrative pe care le îndeplinesc sunt supusă unui permanent examen, inclusiv de ordin mediatic, căruia m-am supus întotdeauna cu respect faţă de cetăţeni, faţă de presă, deoarece mă aflu în mod nemijlocit în serviciul acestora, prin urmare le datorez răspunsuri şi explicaţii pentru toate demersurile pe care le întreprind.

Onestitatea şi verticalitatea mi-au însoţit îndelungata carieră publică şi nu voi abdica de la ele, fiind gata să răspund tuturor criticilor ce vizează domeniul în care îmi desfăşor activitatea. În egală măsură, solicit respect şi decenţă faţă de membrii familiei mele care au propriul lor drept la imagine şi viaţă privată şi nu admit că în spiritul unor demersuri jurnalistice incorect întreprinse, aceste atribute garantate constituţional să le fie încălcate.

Consider că informaţiile difuzate în spaţiul media nu răspund niciunui interes public legitim, având drept unic scop denigrarea mea şi, cel mai grav, a familiei mele, prin urmare voi reflecta asupra demersurilor judiciare imediate ce vor fi întreprinse în acest sens."

Centrul de Investigatii Media corecteaza, in cele ce urmeaza, o serie de afirmatii false sau inexacte care se regasesc in reactia domniei sale.

Astfel, doamna Campeanu scrie: "S-a încercat acreditarea ideii că pensionarea medicală a soţului meu în anul 2005 este nejustificată, deşi este evident că nu a existat un interes de natură materială pentru ca acesta să fie declarat inapt de muncă la vârsta de 59 de ani, primind o pensie lunară de 350 lei în condiţiile în care, dacă şi-ar fi continuat activitatea, veniturile sale salariale ar fi fost în mod vădit mult mai consistente."

Fals. Si proba este cartea de munca a sotului, aflata, de asemenea, in dosarul lui de pensionare.

Conform cartii sale de munca, domnul Campeanu a fost incadrat la ultimul loc de munca, SC Grup Meteor Construct SRL,  la 1 iulie 2004, pe un salariu de 3.200.000 de lei vechi, in functia de director general adjunct. La 1 ianuarie 2005, salariul sau creste la 3.500.000 de lei vechi. Dupa doua luni, la 1 martie 2005, domnul Campeanu isi intrerupe contractul cu firma si incepe demersurile pentru obtinerea pensiei de invaliditate. In 25 martie, institutia condusa de sotia sa ii da decizia de pensionare si indemnizatia pentru insotitor, document prezentat si in ancheta si reluat mai jos.

Conform acestei decizii de pensionare, sotul doamnei Campeanu primeste o pensie de 3.450.211 lei vechi si o indemnizatie de insotitor de 3.100.000 de lei, asadar un venit aproape dublu decat cel avut la ultimul loc de munca.

In al doilea rand, doamna Campeanu scrie: "Pensionarea soţului meu la Casa Judeţeană de Pensii Ilfov nu a fost un favor şi nici un caz singular, având loc în contextul în care între 2003-2007, toate casele de pensii ale sectoarelor din Bucureşti erau supraaglomerate din cauza procesului de recalculare a pensiilor. Astfel, mii de cetăţeni din diferite sectoare ale municipiului Bucureşti au fost preluați, în acei ani, de Casa Judeţeană de Pensii Ilfov.".

Stiind ca legea in vigoare in acei ani prevedea in mod expres ca pensia se cere si se acorda doar prin oficiul teritorial de domiciliu al solicitantului (Legea 19/2000, art. 82, alin. 2), am incercat sa luam legatura cu persoanele care au condus Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti in perioada invocata de doamna Campeanu, pentru a le chestiona in legatura cu aceasta incalcare a legii. Mihaela Kanowits si Doina Parcalabu sint cele doua persoane care au condus Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti. In timpul scurt de la emiterea punctului de vedere al doamnei Campeanu si pana la publicarea acestui text nu am reusit sa obtinem numarul de telefon al doamnei Kanowits, insa am vorbit la telefon cu Doina Parcalabu.

"Este exclus asa ceva! Cum sa trimitem oamenii in alta parte, era o lege, nu poti sa te joci!", ne-a declarat Parcalabu, surprinsa de afirmatia actualului ministru, cu care se afla, ce-i drept, intr-o rivalitate politica.

Parcalabu a confirmat aglomerarea institutiei din Bucuresti in acei ani, insa a precizat ca, pentru a rezolva problema, a ajuns pana acolo incat a detasat specialisti din judete precum Olt sau Gorj care sa lucreze in weekend pentru Casa de Pensii din Bucuresti.

"Era atat de stricta legea incat a trebuit sa gasim o solutie dupa ce juristii au ridicat problema ca, desi detasati, oamenii din alte judete dau decizii privind pensiile bucurestenilor, si-mi amintesc ca am si gasit o solutie, cumva prin fisa postului, astfel incat sa fim acoperiti de lege, deci nicidecum nu poti sa trimiti oamenii sa se pensioneze in alte judete decat la domiciliu. Daca totusi s-a intamplat asa ceva, problema este la Casa de Pensii care a primit oameni din afara ariei ei de responsabilitate, aceasta institutie a facut o ilegalitate. Daca doamna ministru a spus asa ceva tocmai v-a recunoscut ca a comis o mare ilegalitate", a spus Parcalabu.

Pe de alta parte, doamna Campeanu scrie: "Pentru că doresc să lămuresc opinia publică în legătură cu starea de sănătate a soțului meu, vă informez că de la pensionare și până în prezent, soțul meu a fost diagnosticat și cu alte afecțiuni, respectiv 1) cancer, operat, iradiat și chimio-tratat, 2) enterită radică operată, 3) agravarea consecințelor accidentului vascular (demență mixtă, parkinsonism, epilepsie cu crize complexe, cu manifestări specifice de pierdere a cunoștinței, pierderi de echilibru, lipsă de orientare în timp și spațiu). Toate aceste manifestări nu sunt permanente, dar supravegherea trebuie să fie continuă." Inexact.

Doamna Campeanu a prezentat, in timpul discutiei off the record invocate in textul investigatiei initiale, o scrisoare medicala in legatura cu care a interzis in mod clar orice comentariu, atentionand asupra faptului ca nu este de acord ca informatiile pe care le contine documentul sa fie mentionate in public.

Din moment ce insasi domnia sa prezinta diagnosticele sotului ei pe care incerca sa le protejeze de opinia publica, sintem obligati sa informam publicul ca in respectivul document, pe care ni l-a aratat, dar nu ne-a permis sa-l copiem, apare faptul ca sotul dumneaei sufera de un cancer (operat, iradiat si chimio-tratat), in dreptul diagnosticului fiind trecut anul 2013.

Intrebata fiind despre acest detaliu, doamna Campeanu a declarat ca boala este, de fapt, din 2011, dar medicul care a intocmit documentul a gresit.

Medicul care semneaza documentul medical pe care Mariana Campeau ni l-a prezentat este locotenent-colonelul doctor sef de lucrari Iulian Copaci de la Spitalul Militar din Bucuresti. Documentul are un numar de inregistrare continand initialele "M. A. N.", (posibil Ministerul Apararii Nationale), pe care nu am avut permisiunea sa-l copiem.