De aproape cinci ani, în Portul Constanța Sud - Agigea se află depozitată - în condiții complet improprii - o bombă adevărată: 15 tone de combustibil super-exploziv destinat unui institut de cercetări din Siria apropiat de regimul terorist Assad, dar confiscat de români. În acești cinci ani, instituțiile statului român - deși au știut foarte clar ce au oprit de la transport - nu au făcut decât să se acopere de hârtii prin care să-și paseze responsabilitatea încărcăturii. Timp în care, păstrat în actualele condiții - profund improprii -, combustibilul militar poate exploda oricând, provocând o tragedie.

În 13 iulie 2016, transcontainerul UASC Jilfar ajungea, cu o zi mai devreme decât era programat prin manifestul de voiaj, în Portul Constanța Sud - Agigea. 

Unul dintre containerele aflate la bord conținea aproape 15 tone de 2-propyl nitrat, un compus chimic extrem de inflamabil și ușor explozibil. Aditiv de combustibil pentru rachete, mai exact. 

Încărcătura era destinată Centrului Sirian pentru Cercetare și Studii Științifice (Syrian Scientific Studies and Research Center, prescurtat SSRC), o instituție aflată sub tutela dictatorului sirian Bashar al-Assad acuzată și sancționată în repetate rânduri, chiar la nivel de angajați, că produce arme, inclusiv arme chimice interzise folosite de armata lui Assad în războiul din Siria. SSRC este între entitățile siriene plasate sub embargo internațional pentru terorism, iar toate substanțele având-o drept destinație trebuie confiscate. 

În documentul de mai sus, SSRC apare la pagina 93. Este descrisă de actul normativ drept o entitate care „sprijină armata siriană pentru achiziția de echipamente folosite pentru supravegherea și represiunea manifestanților, își desfășoară activitatea în sectorul de proliferare a armelor chimice și este entitatea guvernamentală responsabilă de dezvoltarea și producția de arme neconvenționale, inclusiv arme chimice și rachete pentru lansarea acestora”. 

Serviciile de informații europene au aflat că UASC Jilfar are la bord încărcătura extrem de periculoasă și au notificat autoritățile române, solicitându-le confiscarea pe loc a încărcăturii destinate organizației teroriste siriene. 

Astfel, vaporul a plecat mai departe din Constanța, spre Odessa și mai apoi spre Istanbul, după ce încărcătura explozibilă a fost debarcată la solicitarea vameșilor constănțeni.

Și de-aici începe circul.

Ne trebuie procedură

Mirela Călugăreanu lucrează la „taxe și impozite” pentru statul român de 30 de ani (cu o pauză de patru ani, între 1997 și 2001). CV-ul acesteia ne spune că în 18 iulie 2017 a ajuns șefa (președintele) ANAF, la propunerea ministrului Finanțelor de la acea vreme, Ionuț Mișa (PSD). Butoaiele de 2-propyl nitrat fuseseră debarcate de un an și-o lună de pe Jilfar de vameșii constănțeni, dar statul român nu avea procedură pentru gestionarea obligațiilor decurgând din sancțiunile internaționale. În următorii doi ani, pe la conducerea ANAF au trecut încă două persoane, inclusiv fostul ministru PSD Ionuț Mișa, dar nimeni n-a făcut nimic pentru a rezolva problema „bombei” din port. Revenită la conducerea ANAF, unde se află și astăzi, Mirela Călugăreanu face, în sfărșit, respectiva procedură.

În 16 iulie 2019, prin ordin al președintelui Mirela Călugăreanu, apare în Monitorul Oficial modul în care „bomba” - debarcată deja de trei ani la Constanța - trebuie gestionată de autoritățile române. 

Săptămâna următoare, deci în 23 iulie 2019, aceeași Mirela Călugăreanu, șefa ANAF, emite un ordin de „blocare” a butoaielor cu explozibil din Portul Constanța. Exact: este vorba de acele 80 de butoaie (a câte 180 de kilograme net fiecare) reținute deja de trei ani printr-o adeverință a vameșilor din port.

Câteva zile mai târziu, la 1 august 2019, Direcția Generală de Executări Silite și Cazuri Speciale din ANAF a pus, formal, sechestru pe respectiva încărcătură. „Bomba” ajunge, în sfârșit, și formal în custodia statului român.

Omul care s-a trezit cu bomba pe cap

În ianuarie 2020, reporterii CIM au mers la Constanța pentru a afla ce se întâmplă cu substanța periculoasă. 

Încă de la momentul la care containerul-bombă a fost dat jos de pe Jilfar, vameșii constănțeni l-au încredințat uneia dintre firmele din port care se ocupă cu manipularea și depozitarea mărfurilor, Life Logistics.

„Când am aflat ce este înăuntru, am făcut un set de adrese peste tot. Din păcate, nimeni nu a făcut nimic. (...) Din păcate, statul român, când e vorba de asumat ceva, nu face nimic. Ne-au spus că e o materie primă din care se face combustibil pentru avioane, rachete și alte minuni. Au încercat să-l vândă, să-l doneze... M-au sunat de la Vamă și mi-au spus: am confiscat astăzi ceva, ajută-ne să le ținem la tine. Vama nu are unde să le țină. (...) De vreo trei ani sunt aici”, ne-a declarat, la discuția din ianuarie 2020, unul dintre angajații din conducerea Life Logistics.

Omul părea deopotrivă disperat, dar și resemnat.

„Ne-au rugat să le depozităm și, după un an jumătate, am aflat ce e în ele. (...) Am printat de pe internet cum se cheamă materialul, am căutat pe Google, orice tâmpit poate să vadă. Are o viteză de propagare a exploziei de 5.000 de m/s. Este marfă periculoasă, care se depozitează, în mod normal, în locuri răcoroase. La noi, vara, în containerele alea se fac și 80 de grade. (...) Ei nu știau când au venit, au crezut că e cu dublă utilizare, și apoi, când s-au prins, au venit de la ISU cu un aparat de măsurat. (...) E materal coroziv, iar el este în butoaie de metal!”, a continuat, vizibil speriat de posibilele consecințe ale unui accident, angajatul Life Logistics.

Reporterii CIM au cerut să le fie arătat locul în care este depozitată încărcătura periculoasă, fără însă a le fi indicat exact containerul în care sunt închise butoaiele, din rațiuni de siguranță. Cu acceptul Vămii Constanța, am fost duși la unul dintre punctele în care sunt depozitate containerele firmei. Undeva în această mare de containere de marfă se află încărcătura care ar putea face prăpăd în cel mai mare port românesc.

„Noi vrem doar să scăpăm de ele. Am trimis e-mail către ANAF - și am pus în CC Vama Constanța - în vederea depozitării în condiții de siguranță a mărfurilor din categoria mărfuri periculoase. E-mailul l-am făcut pe 13 ianuarie (2020, n.r.). Mai avem și alte adrese, asta e ultima adresă pe care am făcut-o. Nu ne-a răspuns nimeni. Majoritatea adreselor sunt făcute de către vamă. Și ei confirmă că noi depozităm în condiții improprii. Inclusiv vama a făcut o grămadă de demersuri în privința asta. La un moment dat, au venit și ne-au spus: „Faceți voi!” (adrese către ANAF, n.r.). Dar de ce să facem noi, că nouă ni le-au lăsat să le depozităm? Acum ajung la mijloc în toată nebunia asta”, a mai declarat reprezentantul Life Logistics, în discuția cu reporterii CIM.

Când statul ajunge să arunce chiar și o bombă de la o instituție la alta

Printr-unul dintre reprezentanții conducerii, Vama Portului Constanța Sud - Agigea a confirmat la virgulă susținerile operatorului privat care a primit încărcătura periculoasă. Nu înainte însă de a ne atrage atenția asupra faptului că suntem în posesia unei informații ce ar fi trebuit să rămână secretă.

„Nu trebuie să aibă nimeni acces la informația respectivă! Sincer! Dacă apare scris că este încă în zona noastră și prezintă potențial risc, așa cum au zis și cei de la ISU și de peste tot…. Noi îi sprijinim (pe Life Logistics – n.r.) în toate diligențele lor ca să scape de ălea (de butoaiele cu substanța chimică – n.r.). Doar că noi, Vama, depozite nu avem”, a ridicat din umeri oficialul, care a dorit să rămână anonim.

După care a subliniat că instituția lui a făcut cam tot ce putea să facă, iar vina este, evident, în altă parte. Tot la stat, dar în altă parte.

„Noi am încercat să ne acoperim și să le explicăm (ANAF-ului, n.r.) că trebuie să le ridice mult mai repede și am făcut toate demersurile necesare peste tot. (...) În momentul în care au fost mandatați (ANAF – n.r.) prin lege să facă valorificarea, nu știau că ei nu sunt decât contabili? Mă întreb: au fonduri de la buget, destinate pentru asta? De ce nu au spus atunci: «Nu ne înființați, că dacă nu ne dați buget să facem tot ce înseamnă valorificare, inclusiv cu distrugere, nu ne băgați în asta!» Atâta timp cât ANAF este reglementată ca o instituție care se ocupă de valorificare, cu tot ce înseamnă valorificarea, nu au de ce să arunce în curtea altuia”, a mai declarat reprezentantul vămii din port.

Ce face un contabil cu o bombă?

La mai bine de trei ani de când încărcătura explozibilă fusese lăsată, în ciuda pericolului uriaș pe care-l reprezenta, pe cheiul din port, oamenii ANAF  - „contabilii” despre care vorbește oficialul vămii - au primit ordinul de la șefa lor Mirela Călugăreanu și au înțeles rapid cât de periculoasă este substanța lăsată de vaporul Jilfar. 

Imediat au cerut ajutor Ministerului Apărării Naționale, cărora le-au propus să preia - ba, eventual, chiar și să folosească - substanța confiscată. Până la emiterea ordinului Mirelei Călugăreanu, deci timp de mai bine de trei ani, oricum nimeni nu ar fi putut să facă absolut nimic cu acele butoaie de combustibil exploziv. 

Centrul de Investigații Media a solicitat, în ianuarie anul trecut, informații de la Ministerul de Finanțe despre demersurile făcute de subordonații de la ANAF pentru valorificarea substanței super-inflamabile blocate pe cheiul din Constanța. 

Însuși ministrul Finanțelor de la acel moment, Florin Cîțu, astăzi prim-ministru, a redirecționat, olograf, cererea către Direcția Executări Silite - Cazuri Speciale din ANAF.

În ciuda mențiunii olografe a ministrului Cîțu, cererea jurnaliștilor referitoare la îndeplinirea ordinului 2053 din 23 iulie 2019 al președintelui ANAF a fost tratată „la mișto” de subordonații Mirelei Călugăreanu din ANAF: ne-au confirmat că există ordinul, care este, evident, disponibil în Monitorul Oficial, iar celelalte informații solicitate s-ar încadra - potrivit Sabinei Zereș, șefa biroului de comunicare publică din ANAF - „în categoria secret fiscal”, astfel că, după o prelungire a termenului de răspuns, în 30 ianuarie 2020, reporterii CIM n-au primit nimic.

Am revenit cu o cerere mai amplă, în care explicam de ce informațiile solicitate nu pot fi considerate secret fiscal, și am primit un răspuns în 5 iunie 2020. Adică aproape jumătate de an mai târziu.

Din răspunsul din 5 iunie 2020 aflăm că, la aproape patru ani de când încărcătura super-inflamabilă și explozibilă destinată unui institut care face arme chimice și biologice pentru o țară în război a fost confiscată, cei de la ANAF, responsabili cu valorificarea (sau neutralizarea) substanțelor, nu aflaseră ce conțin, de fapt, cu exactitate respectivele butoaie. Știau doar că substanțele sunt „de mare risc” și că „necesită condiții speciale de manevrare și depozitare”. 

În aceste condiții, „contabilii” ANAF au cerut analize de laborator pentru încărcătură, încheind în acest sens un contract cu MApN. 

Reporterii CIM au solicitat și MApN informații în legătură cu implicarea Armatei în această chestiune delicată. 

După mai multe săptămâni, în 24 martie 2021, MApN a răspuns, confirmând că ANAF a solicitat în două rânduri ca armata să preia încărcătura periculoasă, dar că militarii au refuzat, invocând eterna lipsă a „bazei legale”.

Din corespondența dintre Ministerul Apărării și ANAF aflăm totuși că, înainte de a refuza primirea încărcăturii periculoase, Armata a făcut o „documentare” asupra produsului sechestrat, din care au rezultat niște concluzii catastrofale: că încărcătura este „extrem de inflamabilă”, că arde cu o flacără „practic invizibilă”, că are o viteză uriașă de detonare - 5.400 de metri pe secundă și un punct de aprindere de doar 22.2 grade Celsius, motiv pentru care trebuie depozitat în loc răcoros și uscat, prevăzut cu sisteme de ventilație și instalații electrice de iluminat rezistente la explozie, departe de surse de căldură, iar personalul care o manipulează trebuie special echipat.

Deși am întrebat la MApN unde se află în prezent încărcătura super-explozibilă, ministerul nu ne-a răspuns. 

Sursele noastre din port, dar și din administrație, ne-au transmis informații contradictorii: ba că sunt butoaiele încă acolo, ba că au fost preluate de o companie de stat, ba că au făcut obiectul unui proces-verbal de preluare, dar sunt încă acolo și urmează să fie mutate, ba că o mică parte din încărcătură ar fi fost trimisă deja trimisă la un centru de testare al MApN de la București.

Am solicitat, informal, să vedem documentele care să ateste preluarea lor, însă, după transmiterea cererii către MApN, reprezentanții instituțiilor din port au devenit din ce în ce mai greu de găsit.

La capătul unei documentări de un an și trei luni, putem trage concluzia că, cel mai probabil, de aproape cinci ani, pe cheiul portului din Constanța încă se află, amestecat între alte mii, un container a cărui încărcătură, detonată chiar și accidental, ar putea să șteargă o parte din Constanța de pe hartă. 

Odată cu o parte din miile de muncitori care merg zi de zi la muncă acolo, la încărcat și descărcat vapoare cu marfă.

Este acolo din ordinul statului și rămâne acolo din neputința statului, care, în timp ce plimbă hârtii, riscă zi după zi un nou Beirut sau, dacă nu de asemenea proporții, cel puțin un nou „Colectiv”. 

Reporteri: Ovidiu Vanghele și Ramona Ursu